Stele și dor – Denisa Maria Ilie

| 15 septembrie 2013 | Răspunde

Dar stelele uneori se ascund
și înfloresc în sufletul meu,
atunci îmi este dor.
Îmi este dor să greșesc
să-mi pară rău,
să fie lângă mine,
să-mi oprească valul de cuvinte
ce-mi tremură pe buze
cu degetul mare al mâinii,
să-mi mângâie fața atât de încet,
atât de tandru,
să cred că mă desenează
pe un pergament subțire.
Dar stelele uneori cad,
și marea le prinde în brațele ei,
atunci îmi este dor.
Îmi este dor să îmi las lacrimile să curgă,
să mi le adune de pe buze,
să le soarbă ca pe picăturile de apă moartă și apă vie din basme,
să moară și să învie strângându-mă la piept,
suspinându-mi numele.
Dar stelele dispar,
culese de Dimineață,
visul se scurge,
realitatea mă-ngheață,
atunci îmi este dor.

 

Biografie Denisa Maria Ilie

Categorie: Poezie

Lasă un răspuns